Sabina Fati s‑a născut în 1965, la Petroşani, judeţul Hunedoara. Este corespondent al Radio Europa Liberă, ziarist, analist politic, redactor şef la România liberă.
1. Consideraţi că România de azi este diferită de cea anterioară anului 1989? Din această perspectivă, se poate vorbi, din perspectiva dumneavoastră, de o magistratură de dinainte de 1989 şi de una de după 1989?
Da, cred că lucrurile s‑au schimbat, iar magistratura ceauşista nu se poate compara cu magistratura din zilele noastre.
2. Ar trebui trecută cu vederea colaborarea unor magistraţi cu serviciile Securităţii, dată fiind experienţa şi competenţa acumulată (ştiut fiind că un bun specialist se formează în mulţi ani) sau ar trebui ca aceste persoane să fie expuse şi îndepărtate din profesie? Soluţia din Germania de Est, unde, după căderea zidului şi reunificare, judecătorii din perioada comunistă au fost îndepărtaţi, este cea mai bună?
Da, cred că ei trebuie lustraţi, iar competenţa lor să fie folosită în avocatură.
3. Consideraţi că şi în prezent, în lume şi în România, puterea politică exercită influenţă sau control asupra magistraţilor? În ce modalitate? Prin ce pârghii?
Cred că în România există influenţe şi interferenţe ale politicului, dar care se desfăşoară mai degrabă prin relaţii personale, decât prin pârghii instituţionale.
4. Dacă ar trebui să vă adresaţi unei instanţe din România, pentru a vă ocroti un drept, aţi avea încredere în sistem, în general, şi în judecător, în special? Există vreo diferenţă între ceea ce ar trebui să fie un judecător şi ceea ce el este, în realitate?
Există magistraţi în care poţi avea încredere şi alţii care s‑au compromis, dar sistemul juridic în general nu prezintă încredere, câtă vreme lucrează cu măsuri diferite.
5. Ce socotiţi că ar trebui să facă membrii acestui corp profesional pentru întărirea independenţei şi sporirea încrederii publicului în actul de dreptate? Cum ar trebui să se comporte un judecător? S‑a născut oare judecătorul ideal?
Pentru întărirea credibilităţii, corpul magistraţilor din România ar trebui să‑i elimine pe cei care au încălcat etica profesională (cazul Voicu şi implicarea judecătorilor Costiniu şi Jipa), pe cei care au dat verdicte contrazise de curţile internaţionale, pe cei care au înaintat în funcţii folosindu‑se de relaţii personale, pe cei care au răspuns de‑a lungul timpului la comenzi politice, pe cei care supravieţuiesc în sistem pe seama susţinerilor din zona politică, pe cei care construiesc clanuri familiale.